Home »

Protocolul dintre SRI şi Inspecţia Judiciară - imaginea unei justiţii care singură a permis ingerinţa SRI în activitatea sa

Protocolul dintre SRI şi Inspecţia Judiciară - imaginea unei justiţii care singură a permis ingerinţa SRI în activitatea sa

Protocolul dintre SRI şi Inspecţia Judiciară - imaginea unei justiţii care singură a permis ingerinţa SRI în activitatea sa
 

În perioada în care asociaţiile profesionale ale magistraţilor – UNJR, AMR şi APR – făceau demersuri susţinute, începute din 2015, pentru a lămuri implicarea serviciilor de informaţii în justiţie, după ce am aflat cu toţii că instanţele au devenit "câmp tactic" pentru SRI, Inspecţia Judiciară semna în 2016, în dispreţul judecătorilor şi procurorilor, un protocol cu Serviciul Român de Informaţii, ce permitea acestuia verificarea judecătorilor şi procurorilor care ar fi putut săvârşi abateri disciplinare. Adică a oricărui judecător sau procuror.

În 2015 am fost primii care am atras atenţia asupra pericolului amestecului serviciilor de informaţii în justiţie. UNJR a fost asociaţia care, împreună cu colegii din AMR şi APR, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să apere independenţa justiţiei în raport de afirmaţiile generalului Dumitru Dumbravă, ce vorbea într-un interviu public, cu dezinvoltură, despre "câmp tactic" în justiţie, "menţinerea atenţiei până la finalizarea cauzei", "patternuri" privind comportamentele judecătorilor şi procurorilor.

Pentru noi erau chestiuni extrem de grave, pentru că vorbeau despre lucruri care nu ar fi trebuit să aibă vreo legătură cu înfăptuirea justiţiei. Modul în care CSM-ul de la acea vreme a tratat cererea noastră ne-a făcut să ne dăm seama că lucrurile sunt mai serioase decât ne imaginăm, că sunt chestiuni grave, ţinute ascunse, care trebuie să iasă la iveală.

Am mers mai departe şi am făcut nenumărate cereri, sesizări, acţiuni în instanţă. Am fost acuzaţi că avem "reacţii exagerate", că aducem atingere imaginii justiţiei – acuzaţii reluate recent cu o nonşalantă nemărginită de un fost membru CSM, Cristi Dănileţ –, că fluturam o marotă.

Ulterior au ieşit la iveală decizii secrete ale CSAT, echipe mixte, protocoale secrete încheiate de SRI cu toate instituţiile de la vârful justiţiei.

Protocolul dintre SRI şi Inspecţia Judiciară completează peisajul dezolant al unei justiţii care şi-a clamat neobosit independenţa, dar a permis SRI să pătrundă în fiecare instituţie fundamentală a sa, să îi influenţeze activitatea şi, prin asta, să compromită însăşi ideea de justiţie independentă.

Dacă aceste instituţii din justiţie, pentru a funcţiona optim, trebuie să semneze protocoale secrete cu SRI, atunci care mai e rolul lor? Ar fi mai simplu şi mai puţin costisitor pentru cetăţeni ca ofiţerii SRI-ului să şi ancheteze, să şi judece şi să îşi şi verifice proprii "magistraţi" procurori şi judecători.

Motivul pentru care există Consiliul Superior al Magistraturii, pentru care există o Inspecţie Judiciară autonomă, compusă doar din judecători şi procurori, este acela de a asigura cetăţenii că nu există instrumente de presiune asupra judecătorilor şi procurorilor prin pârghii ce le-ar afecta cariera sau le-ar angaja răspunderea, că aceştia sunt pe deplin liberi în soluţiile şi hotărârile pe care le dau.

Legiuitorul nu a prevăzut aceste garanţii întru mărirea magistraţilor, ci a dat aceste garanţii CETĂŢENILOR. Nu ne-a dat nimeni dreptul să renunţăm la ele, căci ele nu ne aparţin!

Cu toate astea, atât CSM, cât şi Inspecţia Judiciară au permis ceea ce era de nepermis: intruziunea unui alt organ al statului, mai grav, a unuia care acţionează în secret, în cariera judecătorilor şi procurorilor.

În 2015, Inspecţia Judiciară a trimis Consiliului Superior al Magistraturii un raport privind rezultatul verificărilor preliminare făcute în procedura de apărare a independenţei justiţiei faţă de posibila intruziune a SRI în justiţie, raport făcut pe baza unor NOTE SECRETE trimise de SRI. Raportul viza afirmaţiile făcute de generalul Dumitru Dumbravă într-un interviu acordat juridice.ro, iar notele secrete cuprindeau explicaţiile SRI la acele afirmaţii.

La nici un an după aceea, în perioada în care noi luptăm să aflăm adevărul, în plin scandal legat de intruziunea serviciilor secrete în justiţie, Inspecţia Judiciară încheie un protocol secret cu Serviciul Român de Informaţii. Culmea ironiei este că protocolul este vizat pentru legalitate de generalul SRI Dumitru Dumbravă.

Singura concluzie logică ce poate fi trasă de aici este că, în urma verificării făcute anul anterior, Inspecţia Judiciară a fost atât de impresionată de activitatea SRI-ului în "optimizarea" justiţiei, încât a simţit nevoia de a colabora mai strâns cu SRI, pentru a lupta împreună cu acesta împotriva ameninţării grave la adresa siguranţei naţionale reprezentate de săvârşirea abaterilor disciplinare de către judecători şi procurori. O bătaie de joc, o sfidare la adresa fiecărui judecător şi procuror şi a fiecărui cetăţean al acestei ţări.

Conţinutul acestui protocol dintre SRI şi Inspecţia Judiciară este pur şi simplu de un absurd grotesc.

Spre exemplu, se arăta că:

art. 3 alin. (1). "Cooperarea se realizează în temeiul legii şi al prezentului Protocol, cu respectarea strictă a atribuţiilor şi competentelor Părţilor, prin valorificarea eficientă a posibilităţilor pentru identificarea anticipată, prevenirea şi combaterea abaterilor disciplinare în rândul magistraţilor şi înlăturarea în tip util a unor fapte care ar putea afecta înfăptuirea justiţiei sau realizarea securităţii naţionale."

Adică SRI strângea informaţii despre magistraţi pentru a identifica "anticipat" abateri disciplinare? Nici măcar Inspecţia Judiciară nu are atribuţii de prevenţie a abaterilor disciplinare, darămite SRI. Cu alte cuvinte, cele două instituţii cooperau pentru îndeplinirea unor atribuţii pe care legal nu le aveau.

Ce putea însemna în concret această activitate de "prevenire" a abaterilor disciplinare? Ce altceva decât că SRI supraveghează "preventiv" judecătorii şi procurorii, îi monitorizează pentru a se asigura că aceştia nu uită că sunt "în slujba statului", că "servesc statul român", cum a spus actualul director SRI Eduard Hellvig?

Problema aceasta a supravegherii "preventive" a judecătorilor şi procurorilor de către SRI va trebui clarificată de către toate instituţiile cu atribuţii în domeniu.

Apoi, au existat date/informaţii că judecătorii şi procurorii au comportamente de tip terorist, că există spioni printre aceştia sau aceştia se ocupă cu subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori altele similare? Care este legătura, oricât de subtilă, între abaterile disciplinare şi "realizarea siguranţei naţionale"?

Fraza aceasta este pur şi simplu cutremurătoare pentru cine are minime noţiuni de stat de drept, democraţie şi justiţie independentă.

Mai departe, art. 3 alin. (2) devine mai concret, prevăzând:

"Serviciul Român de Informaţii transmite:
a) la solicitare, orice informaţie referitoare la lucrurile aflate pe rolul Inspecţiei Judiciare,
b) din oficiu, orice informaţie în legătură cu acte sau fapte susceptibile a fi încadrate ca fiind abateri disciplinare săvârşite de magistraţi."

Din nou, nu există absolut nici un temei legal pentru a permite SRI să adune informaţii despre magistraţi în legătură cu abaterile disciplinare.

Acest articol naşte o altă întrebare serioasă. Cum adunau ofiţerii SRI informaţii despre judecători şi procurori care nu priveau nici siguranţa naţională şi nici măcar săvârşirea de infracţiuni?

Concluzia este că era pur şi simplu vorba de comportamentul judecătorilor şi procurorilor, în sensul cel mai larg al cuvântului, atât în exerciţiul funcţiei, cât şi în afara sa.

Au făcut, prin urmare, judecătorii şi procurorii obiectul supravegherii prin metode specifice, prin mijloace tehnice? Cine le-a aprobat?

Absolut halucinantă este şi prevederea potrivit căreia, în cazul în care Inspecţia Judiciară intenţiona valorificarea informaţiilor, era obligatorie nedivulgarea faptului că acestea provin de la Serviciul Român de Informaţii, pentru că acest fapt putea periclita îndeplinirea atribuţiilor legale ale părţilor. Fraza aceasta este de un cinism desăvârşit.

Protocolul în sine nu are nimic de-a face cu respectarea atribuţiilor legale ale părţilor, ci este el însuşi este un abuz cap coadă.

Rămâne ca reprezentanţii instituţiilor de la vârful sistemului judiciar să ne asigure că acest protocol este un simplu "document de lucru, de bune practici", cum a spus Procurorul General Augustin Lazăr despre protocolul încheiat de domnia sa cu SRI, să fie emis de Forumul Judecătorilor un White paper, în care să ni se explice savant că aceste protocoale sunt inofensive, ba chiar benefice, iar Comisia Europeană şi ambasadele să laude preocupările statului român pentru integritatea magistraţilor, care sunt vegheaţi, preventiv, de către SRI ca nu cumva să comită vreo abatare disciplinară.

Toate aceste protocoale au fost încheiate în spatele discursurilor înflăcărate despre independenţa justiţiei şi susţinerea luptei anticorupţie.

În spatele acestor slogane golite de conţinut, aplaudate necondiţionat de politicieni şi birocraţi de la Bruxelles şi de ambasadele din România, însăşi democraţia şi statul de drept din România au fost subminate, iar drepturile şi libertăţile românilor cu adevărat au ajuns să fie considerate un lux, cum a spus un deja celebru fost ministru al justiţiei.

Depinde de noi, de fiecare dintre noi, dacă acceptăm să privim cu indiferenţă astfel de înţelegeri secrete care au subminat grav statul de drept, cu consecinţe asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români alegeam, sau să luăm atitudine şi să solicităm corectarea lor.



Dana Gîrbovan - Preşedinte a Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR)

2018-10-10 23:09:00
Vocea României

Comentarii

Comenteaza la aceasta stire!