Home »

REPORTAJ/ Tunisia, ţara contrastelor cu parfum de iasomie

REPORTAJ/ Tunisia, ţara contrastelor cu parfum de iasomie

REPORTAJ/ Tunisia, ţara contrastelor cu parfum de iasomie
 

Românii care vor să îşi ia "lumea în cap" pot descoperi, la numai două ore şi jumătate de zbor cu avionul de Bucureşti şi cu o investiţie de mai puţin de 500 de euro de persoană, o destinaţie surprinzătoare, inedită, plină de arome şi culori: Tunisia. La prima vedere, cea mai mică ţară nord-africană, pare că poate oferi doar mare, plajă şi soare, însă ea merită descoperită pas cu pas, mai ales pentru cultură, istorie şi de ce nu...parfum de iasomie.

Un loc exotic pentru europeni, Tunisia este una dintre puţinele ţări care oferă de toate turiştilor săi. În fosta colonie franceză poţi să vizitezi de la ruinele Cartaginei, Colosseumul El Jem şi multe alte situri arheologice incluse în patrimoniul UNESCO, până la peisaje de vis de pe coasta Mării Mediterane, oaze cu palmieri în munţi arizi şi aşezări berbere săpate în stâncă. Tot aici, dar pe nisipurile nesfârşite ale Saharei, poţi să te plimbi cu cămila, să faci slalom cu jeep-ul pe drumuri de sare şi printre dunele de nisip şi poţi chiar experimenta "pe viu" fenomenul "Fata Morgana". Pentru amatorii de suveniruri, un sfat: nu trebuie ratate, sub nicio o formă, cumpărăturile din pieţele tradiţionale!

*** Turismul, o ramură importantă pentru economia Tunisiei
Încă în plină perioadă de tranziţie, după o revoluţia din 2011, dar şi după atacurile teroriste din 2015, Tunisia încearcă să îşi recâştige turiştii vest-europeni. Pe calea reconstrucţiei, autorităţile fac eforturi să atragă turişti noi din estul Europei sau, de ce nu, din întreaga lume, susţinând constant că Tunisia este o ţară sigură, poate mai sigură decât Egipt sau Maroc.

Potrivit ghidului local Nawfel Dhifallah, turismul este o ramură importantă a economiei care contribuie cu aproximativ 6,5% la PIB-ul ţării şi oferă peste 400.000 de locuri de muncă, fiind, totodată, şi o importantă sursă de venituri pentru localnicii din principalele oraşe.

"Tunisia ar putea ajunge la 8 milioane de turişti în 2019, la recordul atins înainte de revoluţie, în anul 2010, când a depăşit ca număr de turişti orice altă ţară africană. Anul trecut s-au înregistrat peste 4 milioane de turişti, din care 2,5 milioane au fost din Europa, cei mai mulţi din Germania, Franţa şi Italia. Anul acesta, până în prezent, topul este ocupat de ruşi, polonezi şi francezi. Ne dorim să atragem cât mai mulţi turişti din estul Europei, inclusiv din România. Cum putem să-i atragem? În primul rând, Tunisia este mai mult o ţară mediteraneeană decât una arabă. În al doilea rând, oamenii de aici sunt foarte amabili, vorbesc franceza, germana, engleza. În Tunisia avem plaje foarte frumoase, cu palmieri şi nisip fin, peste 1.300 de kilometri. Avem temperatura mediteraneană, dar şi ceva ce nu există în Europa: avem deşertul Sahara. Un climat special este în insula Djerba, căruia i se mai spune şi insula celui de-al cincilea anotimp, datorită temperaturilor plăcute pe tot parcursul anului, diferite de cele de pe continent. În Tunisia, poţi să te bucuri de soare 10 luni pe an", ne povesteşte ghidul local.

Însuşi autorul francez Flaubert spunea despre insula Djerba că ''aerul este atât de dulce, aşa încât te împiedică să mori!'', iar acest lucru este confirmat şi de statistici, pentru că, în 2018, cele mai mute nopţi au fost înregistrate pe această insulă. Cele mai populare staţiuni tunisiene de la Marea Mediterană sunt: Sousse, Hammamet şi Monastir. Chiar dacă nu toate hotelurile îşi merită stelele de pe firmament, iar tunisienii mai au de lucrat la partea de igienă, este imposibil să nu găseşti un hotel pe placul tău.

Despre Hammamet, staţiunea care poartă numele după baia de aburi numită hammam (în traducere "Oraşul băilor") ghidul ne aminteşte de românul milionar stabilit aici în urmă cu aproape 100 de ani, arhitectul George Sebastian. Casa acestuia - acum Centrul Cultural Internaţional din Hammamet - a fost construită în anul 1927 şi are o arhitectură impresionantă, cu accente elegante şi clasice ale stilului arab.

Conform unui turoperator român, anul acesta, în Tunisia, ar putea ajunge aproape 10.000 de români, iar oferta este bogată, pentru toate categoriile de turişti - de la familii cu copii până la cupluri şi seniori, dar şi pentru toate buzunarele.

"După o pauză de câţiva ani, în 2019, Christian Tour reia zborurile charter către Tunisia şi va opera în acest sezon trei avioane pe săptămână, cu plecare de pe aeroporturile Otopeni, Cluj-Napoca şi Arad. Am luat această decizie pentru că destinaţia Tunisia este una extrem de ofertantă, diversă şi foarte accesibilă. Şi încă un aspect demn a fi menţionat: sigură. Estimăm că, până la începutul lunii octombrie (când va decola ultimul avion cu destinaţia Tunisia), vom trimite în vacanţă în această ţară aproximativ 9.900 de turişti români. Pachetele turistice pornesc de la 450 de euro/persoană (cu toate taxele incluse) pentru 7 nopţi de cazare într-un hotel de 4 stele, regim all inclusive, bilete de avion, transferuri şi asistenţă turistică", spune Raluca Hatmanu, director de marketing şi comunicare Christian Tour.

*** De neratat, în ţara cu o mie de feţe
Colosseumul El Jem, al treilea ca mărime din lume, după cele din Roma şi Pompei, a fost construit de către localnicii bogaţi, nu de către romani, în anul 230 după Hristos, pentru lupte ale gladiatorilor, execuţiile publice ale creştinilor sau pentru spectacole de circ. Are o înălţime de 40 de metri şi 3 etaje. Aici puteau asista la spectacole 35.000 de oameni, dar care în caz de pericol puteau fi evacuaţi în 15 minute. Ghizii locali spun că amfiteatrul nu a fost folosit niciodată pentru aceste lupte şi chiar nu ar fi fost terminat niciodată, deşi în subteran se pot vizita şi acum locurile în care erau ţinuţi gladiatorii sau leii folosiţi în lupte. Ultimul leu, însă, de pe teritoriul acestui stat a dispărut în anul 1820. Se spune că o parte din cărămizile amfiteatrului El Jem au fost folosite la construirea Moscheii din Kairouan.

Tot aici, în amfiteatrul tunisian, ne spun ghizii, au avut loc filmările la "Gladiatorul", cu actorul Russell Crowe în rolul principal. Extrem de bine păstrat, acest monument a fost înscris în anul 1979 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. La nici un kilometru de amfiteatru se află şi un Muzeu al Mozaicurilor, care a fost construit pe locul unei vile romane. Este al doilea ca număr de exponate, după cel din Tunis - Muzeul Bardo. De altfel, Tunisia deţine cea mai mare colecţie de mozaicuri din lume.

Matmata şi casele troglodiţilor
O oprire obligatorie este şi cea din oraşul Matmata, la locuinţele troglodiţilor săpate în piatră. Este populaţia berberă care nu şi-a pierdut tradiţia şi nu şi-a schimbat modul de viaţă de-a lungul timpului. Nimeni şi nimic nu au reuşit să le schimbe traiul milenar, deşi statul tunisian a construit un cartier civilizat pentru ei, cu toate utilităţile. Circa 400 de familii au refuzat să se mute şi stau şi acum în casele lor subterane. Pentru câţiva dinari, cei care trăiesc aici acceptă să primească turiştii pentru a arăta locul în care trăiesc. Mai mult decât atât, te invită să stai pe scaunele lor mici, cu trei picioare, şi te servesc cu pâine tradiţională făcută în casă, cu ulei de măsline amestecat cu miere şi ceai de mentă şi îţi arată râşniţa de piatră cu care fac tradiţionalul cuşcuş. Vizitând casele troglodiţilor, poţi testa pe propria piele cât sunt răcoroase în timpul verii, care nu rareori atinge 40 de grade Celsius.

Plimbarea cu dromaderii prin deşert
Sahara tunisiană se întinde pe 20.000 de kilometri pătraţi, iar "Poarta către Sahara" este oraşul Douz din sudul ţării, cunoscut în trecut ca un important popas pentru caravanele ce traversau deşertul, dar acum este o destinaţie populară pentru turiştii care îşi doresc să vadă şi să experimenteze deşertul Sahara, cu cămila, mai exact cu dromaderul sau jeep-ul. Costumaţi în adevăraţi beduini, cu turban şi tunică, turiştii se pot plimba, aproximativ o oră, prin deşert însoţiţi evident de localnici. Este o experienţă unică, care nu trebuie sub nicio formă ratată, mai ales că preţul este unul rezonabil, circa 30 de dinari de persoană (1 dinar egal 1,3 lei). De la înălţime, în timpul plimbării, poţi surprinde aş spune dragostea pe care stăpânul o poartă animalului şi relaţia specială dintre ei. În perioada de gestaţie, astfel de plimbări se fac doar cu masculii (eu am avut parte de Alibaba, un dromader de 25 ani, extrem de zâmbitor cu stăpânul său). La final, pentru alţi patru dinari, poţi primi o fotografie pentru a imortaliza experienţa prin deşert.

Nu trebuie ocolite nici oaza din deşert, Chebika, unde poţi admira cascada care se unduieşte printre munţi arizi şi se varsă în apele azurii-turcoaz şi unde se spune că au fost turnate secvenţe din "Pacientul englez", sau oraşul construit de către irakieni, Tozeur, cu cei mai mulţi palmieri şi cea mai mare concentraţie de sare.

Deşertul trebuie neapărat explorat şi într-o plimbare cu jeep-ul pe drumurile de sare şi printre pe dunele de nisip, pentru că îţi oferă acel fenomen, considerat cândva miraculos, "Fata Morgana". Mirajul optic se produce în special în regiunile deşertului, iar în Sahara au fost observate anual circa 160.000 astfel de miraje. Se spune că a fost denumit "Fata Morgana", deoarece se credea că mirajul era provocat de farmecele vrăjitoarei malefice Morgana, regina din Avalon, sora legendarului rege Arthur. Tot aici, pe cea de-a doua mare a Tunisiei, marea nesfârşită de nisip, pasionaţii de SF, pot vedea locurile şi decorurile unde s-au filmat câteva episoade din prima parte a filmului "Star Wars".

Cea mai mare şi veche moschee de pe continentul african se află în Kairouan, Tunisia, şi este inclusă în patrimoniul UNESCO. Fiind un important loc de pelerinaj, se spune că dacă ajungi să te rogi în această moschee de şapte ori într-o viaţă echivalează cu un pelerinaj la Mecca, locul naşterii profetului Mahomed şi leagănul islamului. Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi şi, de fiecare dată, îşi îndreaptă faţa spre Ka'ba, altarul moscheei din Mecca, marcat de altfel în fiecare moschee din lume. Aceasta a fost construită în secolul VII după Hristos pe o suprafaţă de aproximativ 9 kilometri. Minaretul are o înălţime de 31,5 metri şi este cel mai vechi din lume.

Tunis, Cartagina, Sidi Bou Said
Capitala Tunis uimeşte prin modul în care îmbină istoria cu modernismul, păstrând numeroase vestigii din perioada romană. Oraşul a fost înfiinţat de berberi, însă de-a lungul istoriei sale a fost controlat de fenicieni, romani, arabi, otomani, spanioli, dar şi francezi. Urmele oraşului antic din nordul Africii - Cartagina - se mai pot vedea şi acum în partea estică a Tunisului. Legenda spune că oraşul Cartagina a fost întemeiat de prinţesa Didona (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Oraşul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit, care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan.

În 814 î.Hr ,colonia a ajuns să aibă o mare importanţă economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene, devenind cea mai mare forţă maritimă din Mediterana Occidentală. Romanii, însă, au distrus oraşul în 146 î.Hr., apoi l-au reconstruit şi l-au transformat în capitala provinciei bogate din Africa. Situl arheologic Cartagina este înscris de asemenea pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Oraşul Sidi Bou Said, situat în nordul Tunisiei, la 20 km nord-est de capitala ţării, pe malul Mării Mediteraneene, este o feerie de culoare alb-abastru, preferat de numeroşi artişti şi scriitori francezi, precum Chateaubriand, Flaubert, Lamartine sau Gide. Cafeneaua "Café des Nattes', sursă de inspiraţie pentru tabloul 'Cafeneaua maură' a pictorului expresionist August Macke, a devenit cunoscută în toată lumea graţie melodiei lui Patrick Bruel "Au café des délices'.

Nu trebuie ratată nici vizita la o casă tradiţională a locului care oferă o panoramă superbă asupra oraşului, pentru 4,5 dinari (de fapt 5 dinari pentru că turiştii nu mai primesc rest), casă care a aparţinut unui judecător. Locuitorii sunt susţinuţi ca să îşi păstreze casele îngrijite şi în aceste culori. Merită văzut, fotografiat şi filmat acest oraş superb supranumit şi "Micul paradis alb şi albastru".

Shopping în Medina
Fiecare oraş al Tunisiei are propria Medină, adică oraşul vechi, care cuprinde şi baza ''cu de toate pentru toţi" şi care evident că nu trebuie ocolit. De acolo poţi lua, la preţuri mult mai mici decât în România, genţi de toate formele şi mărimile, haine şi încălţăminte din piele de cămilă, şaluri şi eşarfe colorate, covoarele tunisiene, ulei de măsline (Tunisia este după Spania, Italia şi Grecia, un producător important de ulei de măsline), ceramică, ustensile pentru bucătărie din lemn de măsline, podoabe mai mult sau mai puţin kitsch-ioase şi multe alte suveniruri, în top fiind trandafirul deşertului, o piatră din quartz şi sare. Un "Bazar bizar", ca să citez titlul unei cărţi scrise de Radu Paraschivescu. Sunt foarte puţine magazine cu preţ fix în Tunisia, însă cele mai bune preţuri le-am descoperit într-un magazin lângă Marea Moschee din Kairouan.

Cheia succesului pentru a cumpăra un produs ieftin în Tunisia este negocierea. Tunisienii sunt extrem de sociabili şi te salută în toate limbile pământului până află din ce ţară eşti, pentru ca apoi să te invite să le calci pragul magazinului. Negocierea trebuie să înceapă efectiv de la jumătatea preţului cerut iniţial pentru a fi convins că ai câştigat, iar acest lucru îl spun şi ghizii locali. Românii sunt deja turişti cunoscuţi şi nu mai e nicio surpriză când eşti întrebat de Hagi, Nadia Comăneci, Ceauşescu şi, mai nou, chiar şi de Simona Halep. Profităm intens de Ramadam şi negociem "la sânge" ca să obţinem preţuri bune la multe produse din piele de cămilă.

În suk-urile din Tunisia (piaţă în limba arabă) găseşti de la prăjituri delicioase care "te leşină" din cauza dulceţii, mirodenii, vopsea henna cu care se pot face tatuaje temporare. Şofranul, "aurul roşu", considerat cel mai scump şi mai valoros condiment din lume şi pentru care unii dau mii de euro pe un kilogram, poate fi luat, ce-i drept câteva grame, cu doi dinari. În final, constaţi că e, de fapt, un "fake", adică o plantă asemănătoare, şofrănel, dar cu proprietăţi diferite.

*** Utile pentru o vacanţă reuşită în Tunisia
Banii se schimbă la bancă sau la recepţia hotelului, cursul fiind aproape acelaşi: 1 euro = 3,33 dinari, 1 dolar = 2,94 dinari. Conexiunea cu România cea mai potrivită este prin internet, fără a apela la operatorul la care eşti abonat în ţară, din cauza tarifelor ''astronomice". În reţeaua Vodafone plăteşti 5,995 euro/minut la apel vocal, 1,19 euro pentru un SMS, respectiv 17,85 euro/MB pentru internet. La Orange, tarifele sunt ceva mai mici, poate şi pentru că sunt francezi: 1,714 euro/minut, SMS 0,452/minut, iar internetul 13,09/MB.

Internetul din hoteluri, promis gratis în oferte, se mişcă precum leneşul din pădurile tropicale din America de Sud şi Centrală, de aceea achiziţionarea unei cartele de internet este extrem de necesară şi relativ ieftină. Astfel, pentru 2,5 GB de net achiţi 10 dinari plus trei dinari cartela. De menţionat că unele hoteluri din Tunisia percep o taxă de staţiune pe persoană/noapte, iar aceasta este de 3 dinari.

Pentru că fiecare român are #dreptullavacanta, iată câteva oferte în Tunisia pentru vara lui 2019:
În Hammamet - hotel de 3 stele: de la 337 euro + 95 euro taxe/pers/sejur; Magic Splash Venus - hotel 4 stele: 424 euro + taxe/pers/sejur; Magic Life - hotel 5 stele: 550 euro + taxe/pers/sejur.

În Sousse - hotel 4 stele (Magic Royal): 370 euro + taxe/pers/sejur; hotel 5 stele (Movenpick): 550 euro + taxe/pers/sejur.

AGERPRES/(AS - autor: Mariana Nica, editor: Oana Tilică, editor online. Andreea Lăzăroiu)

2019-05-26 16:19:42
AGERPRES

Comentarii

Comenteaza la aceasta stire!