Medicul şi omul politic Constantin I. Angelescu s-a născut la 2 iunie 1869, la Craiova. A fost licenţiat al Facultăţii de Medicină din Paris, unde, în 1897, şi-a susţinut doctoratul.
Revenit în ţară, a fost numit chirurg la Spitalul Brâncovenesc şi apoi la Spitalul "Filantropia"; profesor (din 1903) şi director al Clinicii chirurgicale a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
Paralel cu munca didactică, s-a consacrat şi cercetării ştiinţifice, rezultatele cercetărilor sale prezentându-le în numeroase lucrări, între care: "Cancer primitif de l'epiglotte" (1895), "Le traitament du tetanos chirurgical" (1900), "Asepsia mâinilor în chirurgie" (1904), "Seroterapia în chirurgie" (1906), "Manual de medicină operatorie" (1925), "Contribuţia chirurgiei româneşti la tratamentul operator al herniilor inguinocrurale" (1930), "Încercări de imunizare contra cancerului în terapeutica umană" (1931, în colab.), "Insuficienţa gravă hepatică după operaţia de apendicită" (1937, în colab.) etc.
Ministru al lucrărilor publice (1914-1916), ministru plenipotenţiar în SUA (1917-1918), ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1918-1919, 1922-1926, 1927-1928), ministru al Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor (1933-1937), prim-ministru (1933-1934), ministru al Educaţiei Naţionale (1937), ministru secretar de stat (1938), consilier al Coroanei (1938-1940). A fost şi vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Unităţii Române de la Paris (1918).
Ca ministru al Educaţiei, a avut o reală contribuţie la reorganizarea învăţământului românesc de toate gradele: a pus bazele instituţiei comitetelor şcolare, a reorganizat, în 1924, prin legi şi programe, învăţământul primar; în 1925, prin strădaniile sale s-a introdus bacalaureatul şi s-a legiferat învăţământul particular, confesional şi minoritar; s-a preocupat şi de sporirea numărului catedrelor didactice, precum şi a localurilor de şcoală etc.
Preşedinte al Academiei de Ştiinţe din România (1941-1948), preşedinte al Academiei de Medicină din Bucureşti (1936-1938), preşedinte al Societăţii "Ateneul Român" (1923-1946), membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris (1930) ş.a. A fost distins cu Ordinul "Steaua României" în grad de Cavaler, cu Ordinul "Coroana României" în grad de Mare Ofiţer ş.a. Membru de onoare al Academiei Române (24 mai 1934), repus în drepturi la 3 iulie 1990. A murit la 14 septembrie 1948, la Bucureşti.
În acest an, Constantin I. Angelescu, ilustru om de ştiinţă, profesor universitar şi politician român, a fost omagiat la 150 de ani de la naştere de Academia Oamenilor de Ştiinţă din România.
Cu această ocazie, la 10 iunie 2019, a fost organizată conferinţa "Constantin I. Angelescu - personalitate de prestigiu a ştiinţei, educaţiei şi civilizaţiei româneşti. 150 de ani de la naştere", potrivit unui comunicat al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.
La eveniment, au fost prezenţi oameni politici, academicieni, profesori universitari şi cercetători, oameni de ştiinţă şi de cultură, scriitori, reprezentanţi ai mass-media.
AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Irina Giurgiu)
Fotografie deschidere: Academia Oamenilor de Ştiinţă din România
Comenteaza la aceasta stire!