Matematicianul Alexandru Ghika, membru titular al Academiei Române, s-a născut la Bucureşti, la 9/22 iunie 1902.

A urmat primele trei clase secundare la Liceul "Gh. Lazăr" din Bucureşti (1914-1917), continuându-şi studiile liceale la Paris (Liceul "Saint Louis", 1917-1920), unde şi-a făcut şi studiile universitare (la Sorbona, Facultatea de Ştiinţe, 1920-1922) şi a obţinut licenţa în matematică, potrivit lucrării "Membrii Academiei Române / 1866-2003" (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003).

A audiat, la Sorbona şi la College de France (între 1924 şi 1929), cursurile unor renumiţi specialişti. Tot la Sorbona şi-a susţinut teza de doctorat ("Sur les fonctions de carre sommable le long des contours de leurs domaines d'holomorphisme et leurs applications aux equations differentielles lineaires d'ordre infini").

A fost profesor de Analiză funcţională (din 1945) şi şef al Catedrei de Analiză Funcţională şi Teoria Funcţiilor (din 1961) la Universitatea din Bucureşti, introducând în mod sistematic în învăţământul românesc studiul Analizei funcţionale - disciplină până atunci nouă pe plan mondial. Din 1949 până în 1964, a fost şef al Secţiei analiză funcţională la Institutul de Matematică.

Fondator al şcolii române de analiză funcţională, a găsit o metodă unitară de aproximare a funcţiilor analitice; de asemenea, a introdus o serie de noţiuni noi (puncte periferice, puncte interstiţiale de funcţie cvasianalitică generală); a enunţat o teoremă de dualitate care-i poartă numele ş.a.

Şi-a expus teoriile în peste 100 de lucrări şi studii, publicate în reviste de mare prestigiu atât din ţară, cât şi din străinătate: "Sur le developpement en serie des fonctions monogenes uniformes" (1933), "Introducere în teoria funcţiilor armonice" (1934), "Aplicaţiile analizei la geometrie" (1936), "Ecuaţii integrale şi aplicaţiile lor la funcţiile armonice" (1936), "Aplicaţii geometrice ale analizei" (1938), "Teoria mulţimilor, numere transfinite şi integrala lui Lebesgue" (1939), "Spaţii abstracte şi operaţii liniare" (1943), "Curs de teoria funcţiilor" (1948), "Curs de teoria funcţiilor reale" (1949), "Spaţii Banach" (1949), "Mulţimi ordonate inductiv uniform" (1950), "Curs de calcul funcţional şi variaţional" (1950), "Aproximarea elementelor unui spaţiu modul normal general" (1951), "Asupra inelelor F-ordonate" (1952), "Grupuri topologice paraconvexe" (1955), "Teoria funcţiilor generalizate" (1959), "O proprietate generală a spaţiilor hilbertiene" (1962), "Analiza funcţională" (apărută postum, 1967).

Membru corespondent de la 1 noiembrie 1948, iar la 21 martie 1963 a devenit membru titular al Academiei Române.

S-a stins din viaţă la 11 aprilie 1964.

AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)