Octavian Paler, un nume care s-a impus în conştiinţa publică deopotrivă ca scriitor şi publicist, s-a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, judeţul Braşov.
După frecventarea cursurilor şcolii primare în satul natal şi pe cele liceale la "Spiru Haret" din Bucureşti (1937-1944), finalizate cu examenul de bacalaureat la Sibiu (1945), a urmat simultan, Facultatea de Litere şi Filosofie şi Facultatea de Drept la Universitatea din Bucureşti (1945-1949), potrivit volumelor "Dicţionarul General al Literaturii Române", Editura Universul Enciclopedic, 2006, şi "Dicţionarul Scriitorilor Români", Editura Albatros, 2001.
A fost redactor, şef de secţie, redactor-şef adjunct în cadrul redacţiei culturale a Radiodifuziunii Române (1949-1964); corespondent AGERPRES la Roma (sept.-dec. 1964); director general al Televiziunii Române (1965-1968); director general adjunct al Radiodifuziunii Române (1968-1970); redactor-şef al cotidianului "România liberă" (1970-1983).
Scriitorul a debutat publicistic în anul 1958 în revista "Luceafărul" cu poemul "Ulciorul", iar editorial, în 1970, cu volumul de poezii "Umbra cuvintelor. Definiţii lirice", după care s-a consacrat în exclusivitate prozei de idei, eseistice. Toate scrierile sale, note de călătorie, eseuri, romane, adunate în peste 17 volume, sunt "memorii interioare", confesiuni, meditaţii: "Drumuri prin memorie. Egipt-Grecia" (1972, Premiul Uniunii Scriitorilor din România), "Apărarea lui Galilei. Dialog despre prudenţă şi iubire" (1978, Premiul Academiei Române), "Caminante. Jurnal (şi contrajurnal) mexican" (1980, Premiul Uniunii Scriitorilor), "Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretului" (1986), "Viaţa ca o coridă" (1987), "Don Quijote în Est" (1994), "Vremea întrebărilor. Cronică morală a unui timp plictisit de morală" (1995), "Rugaţi-vă să nu vă crească aripi" (1995), "Aventuri solitare. Două jurnale şi un contrajurnal" (1996), "Poezii/Poems" (1998), "Deşertul pentru totdeauna" (roman, 2001), "Autoportret într-o oglindă spartă" (2003), "Eul detestabil" (2005).
Ca prozator, a publicat romanele "Viaţa pe un peron" (1981) şi "Un om norocos" (1984), un produs al simbiozei dintre lirism şi narativitate, confesiune şi speculaţie, pasiune şi raţiune. Temperamental, scriitorul era un romantic care nu-şi refuza sentimentalismul, dar nici nu îl etala.
După anul 1989, părăsind poezia, a optat pentru eseul moralistic, devenind un important creator de opinie, analizând în articolele sale din ziare şi din reviste fenomenul românesc socio-politic postrevoluţionar. Modele sale au fost eseiştii spanioli Unamuno, Ortega y Gasset, dar şi francezii Albert Camus sau Andre Malraux. După cum singur spunea, Revoluţia l-a găsit "interzis ca scriitor, şomer ca salariat şi suspect ca individ în societate", astfel că şi-a regândit majoritatea cărţilor, publicând noi versiuni: "Scrisori imaginare" (1992, 1998), "Apărarea lui Galilei" (1997), "Drumuri prin memorie" (1999). Multe dintre volumele sale au fost traduse în limbile franceză şi germană.
A devenit director onorific al publicaţiei "România liberă" (1990-febr. 2001), iar apoi, din martie 2001, al ziarului "Cotidianul".
Octavian Paler a fost distins cu Ordinul "Steaua României" în grad de Cavaler (2003), pentru "întreaga operă literară pusă în slujba culturii şi spiritualităţii româneşti, pentru impresionanta activitate publicistică, cu înaltă încărcătură intelectuală, angajată cu devoţiune şi consecvenţă întru apărarea valorilor fundamentale ale libertăţii umane şi ale democraţiei, pentru propăşirea societăţii româneşti". De asemenea, a primit premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 2004.
A murit la 7 mai 2007, la vârsta de 81 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul "Sfânta Vineri" din Capitală.
În noiembrie 2007, "Calomnii mitologice", cartea la care scriitorul lucra în momentul morţii sale neaşteptate şi pe care a avut răgazul să o aducă până aproape de forma finală, a fost lansată la Târgul de Carte Gaudeamus de Editura Historia. "O întrebare pe care şi-o punea mereu Octavian Paler, încă din tinereţe, era legată de faptul că lumea modernă nu mai poate crea mituri. Singurele mituri oarecum 'moderne' care pot fi puse alături de miturile anticilor au toate aceeaşi caracteristică: sunt produse de o capodoperă literară. E vorba de Don Juan, de Don Quijote, de Faust şi de Hamlet. Octavian Paler imaginează nişte 'conferinţe nerostite' pornind de la aceste mituri şi vorbeşte despre dragoste, bătrâneţe şi moarte.", aprecia Georgeta Dimisianu.
În 2008, editura Polirom a iniţiat Seria de autor "Octavian Paler", în care au apărut volume precum: "Un om norocos" (2008), "Mitologii subiective" (2008), "Polemici cordiale" (2008), "Aventuri solitare" (2008), "Viaţa ca o coridă" (2009), "Drumuri prin memorie" (2009), "Apărarea lui Galilei" (2009), "Deşertul pentru totdeauna" (2009), "Don Quijote în Est" (2010), "Caminante" (2010), "Rugaţi-vă să nu vă crească aripi" (2010), "Eul detestabil" (2010), "Autoportret într-o oglindă spartă" (2010), "Scrisori imaginare" (2010), "Viaţa pe un peron" (2011).
În iunie 2011, a fost lansat volumul de poezie "Definitions" de Octavian Paler, publicat de editura britanică Istros Books, la Biblioteca British Council din Bucureşti, volum ce include poeme ale eseistului traduse în engleză de Ileana Ştefănescu şi S.D. Curtis.
AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda)
Comenteaza la aceasta stire!